Sensul autorilor de vedere

Sensul autorilor de vedere.

Clasificări ale lexicului[ modificare modificare sursă ] Lexicul poate fi clasificat după mai multe criterii. După importanță[ modificare modificare sursă ] Din acest punct de vedere, lexicul se împarte în cel fundamental și cel secundar, fără să existe o limită precisă între acestea.

Cuvintele din lexicul sensul autorilor de vedere sau fondul principal lexical sunt esențiale pentru comunicarea prin limbă, de aceea sunt sensul autorilor de vedere și folosite de toți vorbitorii unei limbi date.

Meniu de navigare

Mai este specific pentru lexicul fundamental faptul că în general cuprinde cuvinte aflate de mult timp în limbă, care stau la baza unor familii lexicale cu mulți membri și care de regulă au mai multe sensuri. Până la ce vârstă se dezvoltă hipermetropia limba română fac parte din lexicul fundamental cuvinte precum apă, avea, cinci, da, eu, în, joi, lemn, lucru, mare, om, pe, repede, roșu, țară, vedea [1]. Nu se sensul autorilor de vedere stabili cu precizie câte cuvinte fac parte din lexicul fundamental și care sunt nivelul viziunii, dar sigur fac parte din el cuvintele care au corespondent în cât mai multe limbi.

Stabilirea acestor cuvinte a fost preocuparea lingvistului Morris Swadeshcare a creat lista de cuvinte ce-i poartă numele, lăsând în ea o sută de cuvinte care exprimă acțiuni de bază, părțile principale ale corpului, obiecte și fenomene din natură, grade de rudenie, numerale simple, pronumecuvinte referitoare la timp și spațiu, excluzând noțiunile referitoare le recenzii privind corecția vederii cu laser natural și cultural care nu sunt generale [8].

Sensul autorilor de vedere. DECIZIE 08/11/ - Portal Legislativ

Cuvintele din afara lexicului fundamental formează lexicul secundar. Caracteristicile sale sunt contrare celor ale lexicului fundamental. În română fac parte din lexicul secundar cuvinte ca arțar, chilipir, cotrobăi, furișa, guraliv, hoțește, ifos, lumesc, moft, netot, polonic, scotoci, tanc, ului, vinișor, carbonat, ecologie, fiziologic, gemă, genetică, habitat, inocula, injector, mitoză, noxă, rezecție, tal, tegument, unguent, zoomorf etc.

O parte din aceste cuvinte coincid cu o parte din lexicul fundamental. Cuvinte moștenite sunt, de exemplu, barză, mânz, sâmbure, viezure, aprig, creț, răbda, scăpăra presupuse din substratcasă, bun, doi, eu, meu, acesta, cine, altul, nimeni, cânta, afară, zău, la, că din latină [10].

Altă parte din lexic este constituită din cuvinte create prin mijloace interne ale limbii, adică după ce aceasta poate fi considerată limbă de sine stătătoare.

VIRAJ stânga vs DEPASIRE. Cine este vinovat în cazul unui accident? boli și prevenirea vederii

Pe de o parte este vorba de cuvinte create spontan, de exemplu onomatopee și cuvinte onomatopeice ham, pleasc, zdup, hămăi, plescăi, zdupăi [11]. Pe de altă parte există cuvinte formate prin derivarecare în română poate fi făcută cu sufixe băietan, sensul autorilor de vedere, românește, biciuicu prefixe dezmoșteni, îndulcicu ambele afixe îmbătrâni, nerușinat sau prin derivare regresivă auz, nuc [12].

Mai sunt și cuvinte formate prin compunere : botgros, floare-de-colț, treizeci și cinci etc. Unele limbi acceptă mai ușor împrumuturile lexicale decât altele. Unele împrumuturi sunt atât de vechi, încât nu sunt simțite ca atare de către vorbitori. În română există asemenea cuvinte de origine slavă da, iubi, muncăgreacă cărămidă, politicos, irosimaghiară chip, făgădui, uriașturcă capac, cutie, papucgermană căptuși, roabă, cămară.

Dintre împrumuturile mai recente de la jumătatea secolului a XIX-lea încoaceunele sunt simțite ca străine, cele care denumesc realități străine gondolă, piramidă, zebră și cele nou intrate în limbă, chiar dacă numesc realități noi sensul autorilor de vedere terenul limbii receptoare.

Astfel sunt o serie de cuvinte din limba englezămai mult sau mai puțin integrate: lider, manager, week-end etc.

sensul autorilor de vedere

După varietățile de limbă[ modificare modificare sursă ] Dat fiind că lexicul este componenta cea mai puțin stabilă a limbii, varietățile de limbă se deosebesc în primul rând prin cuvinte specifice [16]. Stabilirea caracteristicilor diferitelor varietăți se face de obicei luând ca referință una dintre ele, cea standard.

Nici varietățile de limbă nu pot fi delimitate strict, cu atât mai mult, cu cât un același vorbitor poate cunoaște și folosi două sau mai multe dintre ele, și în general se produc în mod continuu treceri de cuvinte dintr-o varietate în alta. Sociolecte[ modificare modificare sursă ] Alte varietăți, numite de unii lingviști limbaje sau sociolecte [18]sunt folosite de grupuri de vorbitori caracterizate prin ocupație, hobby, mod de viață, vârstă etc.

Sensul autorilor de vedere

Fiecare domeniu de activitate, profesiemeserie, ramură științificăramură tehnicăartăsport își are lexicul propriu, terminologia proprie. Exemple: carburator mecanică autocalapod sensul autorilor de vedere industria mobileicolesterol medicinăpsalm unele religiidiscui agriculturăciment construcțiiacuarelă pictură [11].

Fiecare hobby își are de asemenea lexicul său, de exemplu cel al jucătorilor de cărți pas, treflă sau al jucătorilor de șah tură, mat [11]. Există și varietăți de limbă legate de vârstă. În limbajul copiilor mici, care coincide cu sensul autorilor de vedere al adulților folosit cu ei, sunt cuvinte auzite de copii și imitate, dintre care unele sunt anume enunțate de adulți astfel, încât să poată fi pronunțate de copii. Astfel de cuvinte sunt nani, pipi, caca [11].

Există și limbaje ale tinerilor, mai mult sau mai puțin dezvoltate în funcție de limbă. Unele sunt legate de ocupații specifice. Limbajul studenților din Franța este în parte diferențiat pe instituții de învățământ. În literatura lingvistică franceză, limbajele militarilor, al elevilor, al studenților se numesc argots, termen utilizat inițial numai pentru limbajul răufăcătorilor.

sensul autorilor de vedere

Acesta este folosit cu scopul de a nu fi înțeles de alții decât ei [21]. Constantinescu-Dobridor menționează că din argou unele cuvinte au trecut în limbajul tinerilor: baftă, sensul autorilor de giulgi de vedere, potol etc.

Acest cuvânt francez era la origine denumirea unui argou al răufăcătorilor de pe la sfârșitul Evului Mediu. Cu timpul a luat sensul mai general de limbaj folosit de categoriile sociale înstărite, cu scopul de a se demarca de cei din exteriorul lor, de a-și afirma apartenența la ele și faptul de a fi inițiați în ceea ce alții nu sunt.

În acest sens este folosit de exemplu de Constantinescu-Dobridor Pornind de la această caracteristică este folosit pentru lexicul specializat al unui grup socio-cultural sau profesional, al unui domeniu de activitate, neînțeles sau greu de înțeles pentru neinițiați [25] [26]. Unul și același vorbitor le poate cunoaște și folosi pe fiecare, dacă are nivelul de școlarizare suficient pentru al doilea și mai ales pentru al treilea.

Folosind diferite registre se poate comporta corespunzător în diferite situații de comunicare, dacă de exemplu stăpânește sinonime ce se deosebesc după registrele de limbă, cum sunt [28] : pilit familiar — beat curent — în stare de ebrietate elevat ; a se curăța familiar — a muri curent — sensul autorilor de vedere deceda, a sucomba elevat.

Account Options

Există o viziune asemănătoare și în lingvistica limbii engleze [29]. Limba literaturii artistice din prezent nu are vreun lexic caracteristic, deoarece ia cuvinte din toate varietățile limbii [30]. Despre limba literară ca varietate de limbă distinctă și prin lexic se poate vorbi numai în legătură cu literatura unor epoci, ca de pildă cea a clasicismului francez [31].

Arhaisme și neologisme[ modificare modificare sursă ] În starea la un moment dat a limbii, lexicul ei are o mare parte actuală și alte două părți mult mai mici [32].

Una din părțile mai mici este cea a arhaismelor, adică a cuvintelor dispărute din limbă sau pe cale de dispariție. Nu sunt arhaisme noționale cuvintele care denumesc realități existente, dar sunt înlocuite cu cuvinte noi. Un asemenea arhaism poate fi de nume ex.

Unele arhaisme se mai găsesc în limba actuală, dar numai în lucrări de istorie și în literatura artistică de inspirație istorică [11]. Cealaltă parte mai mică a lexicului este cea a neologismelor. Acestea sunt cuvinte recent apărute în limbă, fie formate prin mijloace interne, fie împrumuturi sau calcuri, și care sunt simțite ca noi [33] [34].

David Foster Wallace unedited interview (2003) ochii obosesc

Și acestea pot fi noționale ex. Sunt numite neologisme și cuvintele create de anumite personalități. Unele din ele rămân de unică folosință, de exemplu la unii poeți, bunăoară rinocerb, crocodinozaur, ciocănitorinc, anacobră, zgomototolit, zgomotor, zgomoticicletă [35]dar altele se impun, cel puțin într-un anumit limbaj.

După sensul cuvintelor[ modificare modificare sursă ] Unii lingviști clasifică lexicul după tipul de sens al cuvintelor. Se găsește, de exemplu, împărțirea în cuvinte lexicale și cuvinte gramaticale [37].

Discernământul

După altă clasificare există cuvinte cu conținut noțional substantivele sensul autorilor de vedere, adjectivelenumeralele, pronumele, verbele și adverbele și cuvinte fără sens noțional. Printre acestea sunt cuvinte cu sens exclusiv gramatical articolelecu sens predominant gramatical și sens lexical sensul autorilor de vedere slab, abstract prepozițiile [38] și conjuncțiilecuvinte ce exprimă stări afective sau voliționale interjecțiile și cuvinte care imită sunete sau zgomote onomatopee [39].

Din alt punct de vedere există pe de o parte cuvinte concrete, adică al căror conținut este reprezentabil în plan senzorial. Astfel sunt unele substantive ex. Pe de altă parte există cuvinte abstracte, cu conținut nereprezentabil în plan senzorial: substantive cinste, curajadjective isteț, înțelegătorverbe gândi, părea și cuvintele din celelalte clase lexico-gramaticale : doi, zece, voi, ei, atât, parcă, fără, prin, și, dar etc.

Vocabular activ și vocabular pasiv[ modificare modificare sursă ] Lexicul sau vocabularul unui singur vorbitor se împarte în cuvinte pe care le folosește vocabular activ și în cuvinte pe care le cunoaște, dar nu le folosește decât rar sau niciodată. Vocabularul activ conține lexicul fundamental al limbii și acele cuvinte din lexicul secundar care sunt legate de ocupația și de sfera de interes a vorbitorului.

Toate cuvintele din vocabularul pasiv fac parte din lexicul secundar. O parte din vocabularul pasiv se deplasează între cele două vocabulare în funcție de schimbările din viața individului [42].

sensul autorilor de vedere

Grupuri de cuvinte[ modificare modificare sursă ] Cuvintele nu numai se împart în categoriile mari ale lexicului stabilite după criteriile de mai sus, ci formează și grupuri mai mici.