Semiotica vederii. Vederea perfecta fara ochelari - William H. Bates Semiotica vederii

A MURIT UMBERTO ECO

Pentru a atinge acest scop, oamenii au folosit fie o asemănare cu obiectul substituit, fie au atribuit obiectelor prin convenţie anumite semnificaţii. Convenţia apare chiar la categoriile de semne bazate pe o anumită asemănare cu obiectul substituit de ex. Ea trebuie înţeleasă aici într-un fel special, ca fiind o convenţie socială, deoarece nu apare hic et nunc între persoanele care comunică deşi şi această situaţie este posibilă.

Semnele artificiale sunt create fie printr-o convenţie stabilă în vederea unui scop social sau ştiinţific ex. Semnele, spune A. Schaff1, au toate un scop social, dar în practica comunicării, unele au rolul de a influenţa direct activitatea oamenilor, în timp ce altele au drept funcţie principală substituirea unui obiect sau fenomen, determinând apariţia reprezentărilor şi ideilor pe care le-ar putea produce în mod normal obiectul sau fenomenul substituit în acest al doilea caz, influenţa asupra activităţii oamenilor se exercită indirect Regăsim aici distincţia între semnale şi semne Schaff le numeşte pe acestea din urmă "semne substituţie"făcută aici nu din punctul de vedere al dinamicităţii, ci din acela al valorii pragmatice.

Numai semnele substitutive se pot organiza în coduri, căci pentru a intra într-o structură, semnul trebuie abstras din procesul concret de comunicare. Semnele substitutive pot fi clasificate în semne substitutive propriu-zise semiotica vederii simboluri. Semnele substitutive propriu-zise sunt obiecte materiale care înlocuiesc semiotica vederii obiecte materiale sau boală oculară din care își pierd vederea fie după principiul similitudinii ca în cazul semnelor iconice: fotografii, hărti, desenefie prin convenţie diversele scrieri ale căror semne înlocuiesc sunetele, grupurile de sunete, cuvintele unei limbi naturale sau semiotica vederii şi propoziţiile unei limbi semiotica vederii.

Semnele substitutive propriu-zise sunt la baza codurilor numite tehnice, în care, în principiu, fiecare semn ar trebui să reprezinte un obiect Simbolurile abundă în 21 podurile poetice, polisemantice, creative.

Recuperează-ți vederea 4 naturale se găsesc între cele două extreme, putând juca atât rolul codurilor tehnice, cât şi al celor poetice.

Nu e deci de mirare că majoritatea clasificărilor au ca punct de plecare explicit sau implicit recunoaşterea rolului particular pe care îl ocupă sistemul verbal în raport cu alte sisteme semiotice.

Astfel, Greenberg2 stabileşte trei categorii de mijloace de comunicare: prelingvistice, lingvistice şi post-lingvistice sau derivate. Pe plan sincronic, primele apar ca auxiliare ex. Semiotica vederii Buyssens3 distinge între codurile directe şi codurile indirecte.

Dacă limbajul sonor este un cod direct, scrierea este un cod indirect în cazul codurilor indirecte, între semnificam; şi sens se intercalează semnificanţii unui alt cod. Dacă fiecărei unităţi dintr-un cod îi corespund în celălalt o entitate analogă, vorbim de coduri paralele.

Este cazul limbii vorbite şi a limbii scrise, dacă scrierea este total fonetică. Această complementaritate a posibilităţlor de întrebuinţare explică pentru ce existenţa codurilor paralele nu este superfluă. După Prieto4, codurile pot fi clasificate atât din punct de vedere al relaţiilor dintre conţinutul semnelor, cât şi din punctul de vedere al articulării lor.

Prieto distinge între cele două categorii, întrebuinţând drept criteriu de clasificare raporturile care se pot stabili între semnificaţii unui aceluiaşi cod. Entităţile aparţinând codurilor nelingvistice realizează un raport de excluziune între semnificaţii lor: în codul rutier nu există semne semiotica vederii între semnificaţie stabilite prin convenţie, nici semne care să poată avea aceeaşi semnificare ex.

Astfel, notaţia matematică n-are decât prima articulare, semnele pe care le întrebuinţează având doar valoare distinctivă. Din contră, numerele de autobuz au o simplă valoare distinctivă, deci reprezintă un cod cu a doua articulare. Limbajul, după cum se ştie, are cele două articulări: monemele - unităţi semnificative, şi fonemele - unităţi distinctive vezi teoria dublei articulări a limbajului, p. Tratamentul medicamentos al miopiei multe propuneri de clasificare a codurilor găsim în lucrările lui Pierre Guiraud5.

El distinge coduri asistematice ex. După modul lor de realizare, codurile sistematice pot fi împărţite în mai multe catagorii: coduri cu semne care se înlănţuie în timp limbajul sonor, semnalele opticecoduri cu semne care se organizează în spaţiu desenele şi coduri cu formă mixtă dansul.

Codurile pot fi clasificate şi după motivaţia semnelor constitutive: sunt coduri cu semne motivate pictografia şi cu semne nemotivate alfabetul. Ţinând seama de semiotica vederii cu limbajul sonor, cel mai complex şi cel mai răspândit sistem semiotic, se disting coduri dependente semiotica vederii acesta scrisul, dactilografia şi coduri independente semnalele maritime, pictografia.

Semiotica obiectului

Există sisteme de semne auditive semiotica vederii sonor, muzicasisteme de semne vizuale gesturile, scrierea, codul rutiersisteme de semne tactile semiotica vederii Braille. În fine, analizând nivelele de semnificaţie, Guiraud face distincţia între codurile tehnice şi cele poetice.

Lingvistul semiotica vederii interpretează nuanţat diferenţa dintre aceste coduri, considerând că nu există o delimitare rigidă între ele. Mesajul prezintă două nivele de semnificaţie, unde tehnicul şi poeticul au ponderi diferite după tipul mesajului: un sens tehnic fondat pe unul din coduri şi un sens poetic dat de receptor plecând de la sistemele de interpretare implicite şi mai mult sau mai puţin socializate şj convenţionalizate de uzaj. Pe măsură ce se instaurează un consens asupra semnificaţiei acestor semne, se poate considera că ele dobândesc statutul de cod tehnic.

Astfel, anumite procedee retorice, folosite prea frecvent de cei ce mânuiesc arta vorbirii 23 frumoase, devin clişee fără rad un impact emotiv asupra receptorului; ele se convenţionalizează şi trec de la sensul poetic la cel tehnic.

Cum se testează vederea

De exemplu, expresia " Întrebuinţarea repetată a transformat-o într-un clişeu din care nu se mai receptează decât sensul abstract. Codurile tehnice sunt sisteme de relaţii abstracte obiective, observabile şi verificabile, în timp ce codurile poetice estetice creează reprezentări imaginare. Sensul logic este în întregime închis într-un cod, pe când reprezentarea estetică nu este decât parţial codificată şi rămâne un câmp de relaţii deschis liberei interpretări a receptorului. Codurile tehnice au funcţia de a semnifica o experienţă raţională.

Codurile poetice creează un univers imaginar prin care se exprimă o experienţă iraţională sau în orice caz neverificabilă. Dincolo de codurile poetice începe domeniul hermeneuticii, care este un sistem de semne implicite, latente şi nesupuse nici unei restricţii. În timp ce codul este un sistem de convenţii explicite şi socializate, hermeneutica cuprinde relaţii noi în afara oricărei convenţii sau convenţii vechi al căror sens este pierdut. De exemplu, Centuriile lui Nostradamus cuprind prezicerile acestui medic şi astrolog din sec.

O colecţie de simboluri a căror cheie semiotica vederii fost pierdută o semiotica vederii Tarotul. Mitologiile şi anumite producţii poetice sunt sisteme mixte: hermeneutici pe cele de codificare. Lingvistica - ştiinţă pilot a cercetării semiotice Rolul privilegiat pe care îl joacă sistemul lingvistic în raport cu alte sisteme semiotice a fost mult discutat.

miopie cum se tratează

Într-adevăr, limba exercită un fel de modelare semiotică asupra celorlalte sisteme de semne: limba le interpretează, poate să le traducă în propriile semne, fiind codul cel mai eficace.

Răsturnând raportul, Swift creează în Călătoriile lui Gulliver o memorabilă scenă de parodie când îi descrie pe faimoşii academicieni din insula Balnibarbi care, pentru a face economie de vorbe, purtau asupra lor toate lucrurile la care se referea convorbirea respectivă.

  1. Semiotica este: a stiinta care studiaza semnele b stiinta care studiaza obiectele c stiinta care studiaza cuvintele 1 p.
  2. Panou de navigare Cum se testează vederea Ai nevoie de ochelari?
  3. Obiectul in societatea contemporana"Obiectul este acela care se ofera vederii, este acela care este gandit in raport cu subiectul care gandeste.
  4. Vederea perfecta fara ochelari - William H.
  5. Cea mai proastă viziune plus
  6. Cât de repede poate cădea vederea
  7. Scanteie Mihaela - Semiotica - schneiderturm.ro
  8. Post uscat și vedere

Prioritatea limbajului este explicată de Hjelmslev1 prin proprietatea limbilor semiotica vederii de a forma semne dotate cu sens, de a asocia un semnificat unui semnificant Astfel, teoria lingvistică semiotica vederii accesul la disciplinele al căror obiect este omul, la ştiinţă în general. În concepţia lui Jakobson, superioritatea absolută a limbilor semiotica vederii în raport cu alte sisteme semiotice este susţinută fără ezitare.

Această proprietate metalingvistică explică o altă trăsătură care aparţine exclusiv limbilor naturale: capacitatea de autodescriere. Termenul este luat într-un sens restrâns: este vorba de o tehnică de tip retoric şi anume posibilitatea practic nelimitată de a produce variaţi de sens prin parafraze. Aparent, lingvistica ştiinţă a mesajelor verbale se află într-o poziţie subordonată în raport cu semiotica ştiinţă a mesajelor în general. Ea dobândeşte totuşi un rol preponderent, căci este un model de analiză e vorba despre analiza structurală pentru celelalte discipline, limbile naturale fiind cele mai complexe sisteme de semne.

Lingvistica este disciplina care stabileşte corelaţii între semiotica vederii umaniste, aşa cum au demonstrat antropologul Claude Lévi-Strauss şi psihologul Jean Piaget, care s-au inspirat vizibil din metodele lingvisticii în studiile lor de specialitate. Dar Jakobson susţine şi compatibilitatea dintre lingvistică şi ştiinţele naturii. Ştiinţa fiind o reprezentare lingvistică a experienţei, cercetarea în fiecare domeniu ştiinţific presupune o examinare a instrumentelor reprezentării lingvistice definirea propriului limbajceea ce nu se poate realiza fără a face apel la ştiinţa limbii.

Analizând doctrina saussuriană, Benveniste dă una dintre cele mai pertinente explicaţii ale expansiunii modelului lingvistic în alte semiotici.

Această situaţie se exprimă în principal prin două elemente: a structura limbii ca sistem complex de semne; b semnul ca unitate biplană.

Într-adevăr, limba este un sistem de semne articulate într-o structură ierarhizată. Caracterul de structură provine din faptul că fiecare element constitutiv îndeplineşte o anumită funcţie. Aceste elemente constitutive sunt unităţi de un anumit nivel, susceptibile de a se integra într-un nivel superior în raport cu care ele sunt subunităţi. Această ierarhizare a unităţilor, ca şi organizarea lor în dimensiunile sintagmatice şi paradigmatice, asigură structurii lingvistice complexitatea necesară pentru ca să poată funcţiona ca model pentru alte sisteme semiotice.

Limbajul este superior celorlalte sisteme de semne datorită facultăţii inerente condiţiei umane de a simboliza, facultate care cunoaşte în limbile naturale formele semiotica vederii mai evoluate. Prin facultate de simbolizare, Benveniste înţelege "capacitatea de a reprezenta realul printr-un semn şi de a percepe semnul ca 26 reprezentant al realului, deci de a stabili un raport de semnificare între ceva şi altceva.

Din acest punct de vedere, toate ştiinţele umaniste trebuie să se raporteze la limbă, căci fenomenele sociale care constituie cultura se definesc prin caracterul, esenţial pentru limbă, de a fi un sistem de semne. Spre deosebire de datele fizicii sau ale biologiei, caracterizate printr-o natură semiotica vederii, fenomenele mediului uman apar ca fiind duble, pentru că trebuie să fie totdeauna asociate cu altceva, oricare ar fi acest referent: "Un fapt de cultură nu este ceea ce este decât dacă trimite la altceva"3.

Bine ați venit la Scribd!

semiotica vederii De exemplu, o stâncă are o natură simplă, pe când o construcţie arhitecturală ne trimite fie la valoarea de întrebuinţare, fie la stilul şi epoca pe care o reprezintă, fie la anumite persoane semiotica vederii evenimente. Capacitatea de simbolizare face din om o fiinţă raţională. Ea permite formarea conceptului, distinct de obiectul concret. Aici se găseşte baza abstracţiei şi principiul imaginaţiei creatoare. Faptul a fost demonstrat de Jean Piaget, care a examinat primele raporturi logice apărute la copil şi care se dezvoltă paralel cu dobândirea structurilor limbii.

Limbajul transformă omul în subiect, căci nu se poate concepe o limbă fără exprimarea persoanei. Statutul lingvistic al persoanei determină subiectivitatea.

Omul nu mai este integrat în natură, ci se raportează la ea ca subiect cultural.

cum îți poți restabili viziunea Richardson

Importanţa limbilor naturale decurge, de asemenea - fapt subliniat şi de alţi semioticieni - din capacitatea lor de a se constitui în sisteme interpretante ale altor sisteme. Limba este interpretantul societăţii, ale cărei semne pot fi exprimate în totalitate prin limbă. În general, interpretantul este sistemul semiotic al cărui domeniu de validitate este mai întins decât al sistemului interpretat Acest aspect indică locul pe care îl ocupă semiotica vederii printre sistemele de semne: fiecare dintre ele, cu câteva excepţii minore, poate fi convertit în cod lingvistic, de unde decurge principiul ierarhiei sistemelor de semne.

În ceea ce priveşte locul privilegiat ocupat de lingvistica actuală, Benveniste îl explică prin poziţia centrală a limbii, determinată în primul rând de funcţia sa culturală.

Cultura semiotica vederii înţeleasă ca termen antonim naturii. Prin limbă, omul poate acţiona asupra naturii înconjurătoare, limba favorizând studiul ştiinţific şi mecanismul 27 semnificării.

Limba este o "matrice" semiotică care, prin semiotica vederii sa reprezentativă, prin puterea sa dinamică, devine o structură modelatoare, ale cărei trăsături şi mod de acţiune sunt reproduse de celelalte structuri. De exemplu, limbajul oniric este transpoziţia translaţia limbajului natural într-o ordine vizuală particulară, limbile naturale, sisteme de viziune Greimas, ocupă un loc privilegiat datorită faptului că ele servesc ca punct de plecare pentru transpoziţii şi ca punct de sosire pentru traduceri"5 adică interpretări.

Această conversie în dublu sens nu se produce fără un anume decalaj între ansamblul semnificant punct de plecare şi ansamblul semnificant punct de sosire. Acest decalaj justifică multiplicitatea sistemelor semiotice.

Greimas se întâlneşte şi aici cu Benveniste, care s-a străduit să demonstreze inexistenţa sinonimiei între sisteme. Între traducere şi translaţie există o asimetrie care dovedeşte forţa de semnificare a limbajului natural, căci, dacă orice alt limbaj sistem de semne poate fi tradus, cu anumite imperfecţiuni, într-o limbă naturală, situaţia inversă nu este totdeauna posibilă. Elaborarea metodelor audio-vizuale pentru învăţarea limbilor străine demonstrează imposibilitatea de a transpune integral limbajul sonor într-un sistem vizual.

În ceea ce priveşte lingvistica de tip structuralist, ea este considerată de Greimas ca fiind cea mai elaborată dintre semiologii. Situaţia s-ar datora, după el, faptului că limbile naturale posedă un semnificant relativ simplu, care poate fi riguros pierderea vederii hipermetropie, astfel încât să cerc vizual cerc roșu posibilă elaborarea unor tehnici sigure de studiu al semnificaţiei.

Încărcat de

Posibilitatea formalizării şi descrierii obiective a unităţilor lingvistice şi a organizării lor stă la baza superiorităţii metodologice a lingvisticii structurale în raport cu intuiţiile, uneori foarte valoroase, ale ştiinţelor umaniste. Analizat cu ajutorul instrumentelor puse la punct de lingvistica structurală, limbajul poetic încetează de a fi inefabil pentru cercetător, capabil de acum să-l dezarticuleze pentru a-i 28 pune în lumină funcţionarea.

Făcând apel la schema lui Jakobson, după care funcţia poetica este funcţia limbajului prin care un semiotica vederii poate deveni operă de artă, Greimas afirmă că "poetica poate fi o parte a lingvisticii în măsura în care aceasta din urmă este ştiinţa globală a structurilor lingvistice.

Multe procedee studiate de poetică nu se limitează la problemele limbajului, ci ţin de teoria generală a semnelor. Trebuie însă să recunoaştem că Greimas manifestă o încredere exagerată în procedeele structurale, semiotica vederii abstracţie de latura inefabilă a operei de artă.

Greimas extinde dominaţia lingvisticii până la teoria generală a cunoaşterii. Bazându-se pe accepţia foarte largă pe care Hjelmslev o dă termenului de limbaj, ei postulează o semiotică generală, concepută ca o teorie generală a tuturor limbajelor şi a tuturor sistemelor de semnificaţie.

În cadrul acestei semiotici generale pe care o numeşte "semiotică a lumii naturale", semiotica limbilor naturale ocupă un loc privilegiat, datorită capacităţii limbilor de a traduce celelalte semiotici. Poziţia lui Greimas ilustrează enorma influenţă pe care a exercitat-o metoda structurală de analiză lingvistică asupra dezvoltării ştiinţelor din secolul nostru, în special a ştiinţelor umaniste, chiar dacă imperialismul lingvistic nu este totdeauna justificat.

Greimas, Sémantique structurale, Paris, Larousse,p. semiotica vederii

știu despre viziune

Evoluţia teoriilor despre cuvântul-semn Mult timp, ştiinţa cuvintelor a fost considerată ca o parte a filosofiei, şi ea este, într-adevăr, în măsura în care sunt luate în considerare doar problemele semnificatei, limba apărând ca un instrument de comunicare şi ca expresie a spiritualităţii semiotica vederii.

Deşi nu au exercitat vreo influenţă asupra dezvoltării lingvisticii europene, trebuie amintite concepţiile asupra cuvântului elaborate în India antică, sub dublul lor aspect: filosofic şi metodologic, pentru a constata existenţa anumitor constante în gândirea filosofică sau lingvistică. Pentru gânditorii indieni ai antichităţii, cuvântul este legat direct de substratul ontologic, de existenţa obiectelor a căror esenţă o constituie. Cuvântul are deci o realitate obiectivă şi are, într-un anume fel, prioritate faţă de lucrurile manifestate în univers.

Acest raport este explicat prin teoria cosmogonică hindusă, care consideră forţa creatoare ca fiind o vibraţie generatoare a universului. Este interesantă asemănarea acestei concepţii cu teoria astronomică modernă a Big Bang-ului. În ceea ce priveşte aspectul de metodă, trebuie menţionat filosoful Panini sec. V-IV î. Gramatica sa, compusă din reguli formale, este precursoare a gramaticilor structurale actuale.

Ea vizează descoperirea şi definirea celor mai mici unităţi semnificative ale limbii. Vechii greci au creat o teorie a numelui-instrument pentru a 30 gândi lucrurile.

Heraclit din Efes defineşte Semiotica vederii semiotica vederii ordinea necesară proprie atât cosmosului cât şi societăţii şi gândirii. Reluând tezele semiotica vederii Heraclit, stoicii au interpretat Logosul ca fiind raţiunea divină, cuvântul reprezentând după ei aspectul extern al gândirii.

Pentru Filon Evreul sec. Teoria lui Filon a avut ecou în neoplatonism şi în literatura creştină, unde Logosul a fost identificat cu lisus Hristos "La început a fost Cuvântul Să ne întoarcem puţin pentru a urmări unele dintre ideile celui mai ilustru reprezentant al teoriei naturale a limbajului: Platon. Filosof atenian trăitor în sec. Personajul Cratylos susţine că există ceva natural în anumite cuvinte fără a putea spune în ce constă această natură.

Dialogul discută problema denumirii concrete, problemă considerată esenţială pentru cunoaştere. Se face analiza etimologică - destul de fantezistă, de altfel, - a unei serii de cuvinte esenţiale care investesc pe om cu statutul de om ex. Platon a fost primul care şi-a dat seama că în fiecare limbă există cuvinte determinante pentru psihologia colectivă.

Dezvoltând teoria lui Platon, Plotin filosof neoplatonician prezintă limbajul ca fiind discontinuu, analizabil în elemente minimale, expresie imperfectă a unităţii Verbului divin. Aristotel, despre care s-a semiotica vederii că a formulat prima teorie modernă a limbii, se opune lui Platon.

Pentru el, cuvintele nu sunt un fenomen natural, ele sunt pur convenţionale. Semiotica vederii nu dobândeşte existenţă decât în momentul când devine simbol, semnul desemnând un obiect Acest semn trebuie să depăşească conştiinţa individuală pentru a deveni o reprezentare colectivă.

Filosofii din şcoala epicureană sec. În Evul Mediu, teoriile naturală şi convenţională ale antichităţii s-au continuat sub forma luptei între nominalism şi realism, care opunea pe adepţii lui Aristotel celor ai lui Platon. Realiştii, printre care cei mai celebru a fost Sf. Toma din Aquino, semiotica vederii că noţiunile generale universalia constituie realităţi cu caracter spiritual, anterioare lucrurilor individuale, pe care le determină: "universalia sunt realia".

vedere pierdută a ochiului stâng

Pornind de la aceste premise ontologice, nominaliştii ajungeau la concluzia caracterului convenţional al cuvintelor, în timp ce realiştii le considerau ca arhetipuri. Aceste teorii se situau ,de altfel în cadrul unor discuţii teologice.