Educație senzorială pentru deficiențe de vedere -

Educație senzorială deficiență vizuală

educație senzorială deficiență vizuală

Surdocecitatea cauzează dificultăţi majore în sfera comunicării, a accesului la informaţie, orientare şi mobilitate. Sugestiile din curriculum pot fi de un real folos atât părinţilor, cât şi tuturor persoanelor implicate în procesul educaţional al copiilor.

DEFICIENTA VIZUALA

Trebuie specificat faptul că există o diferenţă între vârsta mentală şi vârsta cronologică a unui copil.

De asemenea, trebuie făcută distincţia între educaţia timpurie şi intervenţia timpurie. Educaţia timpurie se referă la asigurarea îngrijirii, dezvoltării şi educaţiei optimale a copilului, prin sprijin direct şi indirect dat adulţilor, familiilor, comunităţilor şi întregii societăţi pentru a percepe copilăria mică ca pe un stadiu esenţial în devenirea umană şi socială a indivizilor.

Educaţia timpurie, care implică perioada de la 0 la 6 ani ani perioada antepreşcolară, ani perioadă preşcolară, cu posibilitate de prelungire conform art. Activităţile de intervenţie timpurie se desfăşoară cu copiii cu vârste cuprinse între ani care prezintă întârzieri în dezvoltare datorate unor deficienţe cu scopul de a dezvolta la maximum potenţialul copilului şi de a compensa deficienţa.

educație senzorială deficiență vizuală

În primele zile după naştere, copiii sunt dependenţi de simţul tactil, auditiv, olfactiv, gustativ, iar simţul vizual devine funcţional puţin mai târziu. Contactul şi interacţiunea cu mediul social sunt dependente de simţurile vizuale şi auditive care sunt considerate a fi "simţuri de distanţă".

Simţurile tactile, olfactive, gustative sunt considerate a fi "simţuri de aproape", ele oferă informaţii despre evenimente care se desfăşoară în mediul imediat pătrat de vedere. Copilul cu DSM s-ar putea să nu vadă sau audă apropierea mamei lui, astfel că atingerea ei bruscă ar putea fi percepută de el ca o acţiune confuză şi nu confortabilă şi securizantă. Interacţiunea dintre mamă şi copilul DSM este educație senzorială deficiență vizuală încă din momentul naşterii, deoarece semnalele copilului şi răspunsurile mamei sunt în mod obişnuit saturate de componente auditive şi vizuale.

Copilul cu DSM are dificultăţi în a menţine contactul cu persoana semnificativă pentru el - mama - sau să iniţieze acest contact atunci când doreşte, astfel că treptat el renunţă să mai exploreze.

Acest lucru se accentuează cu atât mai mult cu cât există şi o dizabilitate motorie asociată.

educație senzorială deficiență vizuală

Stimulii vizuali sunt factori motivaţionali foarte puternici pentru iniţierea şi realizarea mişcărilor. În timp ce copiii nevăzători îşi folosesc mâinile să exploreze mediul fizic prin atingerea acestuia, copiii surzi îşi folosesc mâinile în comunicarea prin limbajul gestual.

contur pentru dezvoltarea vederii binoculare - Educație senzorială pentru deficiențe de vedere

În cazul în care simţurile la distanţă sunt deficitare, mâinile vor îndeplini un rol esenţial în accesarea informaţiilor din mediu. Vederea şi auzul oferă informaţii care permit anticiparea şi prin urmare oferă control: copiii cu DSM, din cauza dificultăţii lor de a accesa informaţiile la distanţă rămân izolaţi într-un mediu greu accesibil.

Eşecurile multiple în exercitarea controlului pot duce la pasivitate. Copiii cu DSM prezintă dificultăţi în înţelegerea lumii în termeni de timp şi spaţiu pentru că aceste noţiuni sunt furnizate prin intermediul văzului şi auzului.

Baza experienţei şi dezvoltării conceptuale la copilul cu Educație senzorială deficiență vizuală diferă semnificativ faţă de copilul fără dizabilităţi.

Educație senzorială pentru deficiențe de vedere.

Aceste educație senzorială deficiență vizuală încep din momentul naşterii perturbând atât dezvoltarea personală a copilului cât şi situaţia în cadrul familiei. Activitatea de intervenţie timpurie presupune activităţi de "unu la unu". Aceste activităţi se desfăşoară între un specialist în intervenţie timpurie şi copilul cu Viziunea Tuchkovo senzoriale multiple.

educație senzorială deficiență vizuală

Părinţii au nevoie să fie ajutaţi să treacă peste sentimentelele de confuzie ce pot exista, să înţeleagă dizabilitatea copilului, să fie informaţi cu privire la particularităţile dezvoltării, să participe la evaluări şi la elaborarea activităţilor de intervenţie, să fie sprijiniţi pentru a avea acces la serviciile comunităţii. Specialistul are un rol important în întărirea interacţiunii părinte-copil şi în explicarea unor aspecte ale acesteia.

Răspunsurile copilului la acţiunea de îngrijire şi joc a părinţilor au o influenţă foarte puternică asupra calităţii interacţiunii. Copilul cu DSM, din multiple motive, printre care, de exemplu, lipsa abilităţii în unele cazuri de a vedea expresiile faciale ale părinţilor lui sau alte indicii ale stării de mulţumire a acestora, vor interacţiona mai puţin într-o manieră care să-i motiveze pe părinţi.

Pasivitatea copilului, sau lipsa răspunsurilor la care părinţii s-ar educație senzorială deficiență vizuală, poate deteriora relaţia părinte-copil. Activităţile se pot desfăşura atât în instituţii speciale de educaţie, cât şi la domiciliul copilului, prezenţa părintelui fiind absolut necesară pe parcursul desfăşurării întregii activităţi.

Să mă asiguri că vorbesc cu cineva care ştie despre ce vorbeşte! Să nu uiţi că eu ştiu despre ce vorbesc!

educație senzorială deficiență vizuală

Să te străduieşti să găseşti pe cineva care a trecut prin ceea ce trec eu! Să fii cinstit cu mine! Să mă ajuţi cu adevărat, nu educație senzorială deficiență vizuală să-mi dai indicaţii! Să mă implici în tot ce faci cu copilul meu! Să nu-mi înveţi copilul fără să mă instruieşti pe mine! Să-mi accepţi slăbiciunea! Să-ţi accepţi slăbiciunea!

Să nu-mi spui că înţelegi, arată-mi că înţelegi!

  1. Dacă îți masturbezi vederea
  2. Tratarea miopiei

Lipsa unui sistem eficient de comunicare potrivit fiecărui copil face ca întreg programul de intervenţie să fie sortit eşecului. Comunicarea se va baza pe o relaţie securizantă a copilului cu ceilalţi şi pe nevoia acestuia de adaptare la mediu. Intervenţia timpurie în aria comunicării se va centra pe ceea ce poate copilul, pe modul în care el îşi comunică nevoile şi interesele.

  • Cadru invizibil pentru ochelari m recunoscând contribuțiile valoroase - existente și de perspectivă - aduse de persoanele cu dizabilități la bunăstarea generală și la diversitatea comunităților din care fac parte, precum și faptul că promovarea exercitării depline a drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către persoanele cu dizabilități.
  • Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere | schneiderturm.ro
  • DEFICIENTA VIZUALA
  • Vedere ajutor alimentare descărcare gratuită
  • In functie de segmentul analizatorului afectat se grupeaza in urmatoarele categorii nosologice: A.
  • Vederea scade cum să tratezi

Mâna reprezintă pentru copilul cu deficienţe senzoriale multiple o sursă primară de informaţie. În funcţie de context se poate utiliza comunicarea totală care presupune mai multe sisteme de comunicare.

Educație senzorială pentru deficiențe de vedere -

Formarea unui sistem de comunicare adecvat nivelului funcţional al copilului 2. Sugestii: - Utilizarea masajului ca formă de comunicare este importantă în formarea unei relaţii afective cu adultul; - Se vor stabili semnale de identificare a persoanelor cu care copilul intră în interacţiune indicii de identificare: inele, brăţari etc.

Sugestii: - Adultul va efectua mişcarea împreună cu copilul, acţionând ca o singură persoană în desfăşurarea educație senzorială deficiență vizuală. Sugestii: - Începutul şi sfârşitul activităţii se vor realiza în acelaşi mod de fiecare dată; - Semnalele vor fi utilizate constant pentru a le conştientiza copilul, fără a se aştepta răspunsuri din partea acestuia; - Dacă profesorul, părinţii răspund la aceste semnale ale copilului în mod consecvent, copiii învaţă că semnalele pot produce modificări în comportamentul persoanelor din jur şi ca educație senzorială deficiență vizuală gradul de intenţionalitate a copilului va creşte în timp; - Semnalele sunt răspunsuri deliberate ale copilului către mediul său şi sunt efectuate cu un anumit scop.

ANEXA 18/01/ - Portal Legislativ

În funcţie de nivelul de control al copilului, acestea includ: mişcări ale corpului cum ar fi retragerea sau apropierea, întinderea spre un stimul, tragerea mâinii adultului, vocalizări care indică plăcere sau disconfort, ducerea adultului spre uşă, lovirea adultului etc.

Sugestii: - Obiectele de referinţă se introduc în cadrul rutinelor zilnice, părinţii vor fi învăţaţi cum să le utilizeze ex: lingura pentru activitatea de hrănire, săpunul pentru igiena corporală etc. Sugestii: - Copilul va alege iniţial între două obiecte de referinţă. Sugestii: - Se pot utiliza părţi ale obiectelor - de ex. Copiii asociază mai uşor fotografiile cu obiectele sau activităţile reale.